Screeningul adverse media, cunoscut și sub numele de monitorizare mediatică sau screening de știri negative, presupune căutarea în sursele de știri a unor știri negative despre o persoană fizică sau juridică. Această verificare este extrem de importantă în cadrul procesului de customer due diligence (CDD), care reprezintă un aspect esențial al procedurilor KYC, KYB și AML. Aceasta permite companiilor să identifice riscurile, să afle despre infracțiunile financiare în care ar putea fi implicat un potențial client și să recunoască clienții cu risc ridicat.

Adverse media poate proveni dintr-o varietate de surse diferite. Mass-media tradiționale, cum ar fi ziarele și revistele (atât cele tipărite, cât și cele online), precum și televiziunea și radioul, sunt cele mai frecvente surse. Cu toate acestea, adverse media poate apărea, de asemenea, dintr-o varietate de alte surse. Blogurile online și platformele de socializare, de exemplu, includ o mulțime de informații esențiale.

Mass-media este una dintre cele mai rapide modalități de a dobândi informații despre infracțiunile financiare. Organele de aplicare a legii și jurnaliștii efectuează investigații pentru a determina activitățile infracționale ale persoanelor și organizațiilor, expunându-și concluziile prin comunicate de presă sau articole de presă.

Deoarece majoritatea autorităților de reglementare cer o abordare bazată pe risc în ceea ce privește conformitatea, procesul de verificare a adverse media poate contribui la implementarea unei strategii solide de gestionare a riscurilor. Dacă o verificare nu dă rezultate, clientului ar trebui să i se atribuie un scor de risc scăzut. Cu toate acestea, dacă apare o știre negativă, clientul ar trebui să fie marcat ca fiind de risc ridicat. În acest caz, o organizație ar trebui fie să inițieze un proces de diligență sporită care implică o monitorizare continuă, fie să întrerupă complet legăturile cu persoana respectivă.

Este evident că verificările adverse media pot fi benefice pentru orice organizație care dorește să știe în cine poate avea încredere. Cu toate acestea, industriile reglementate, cum ar fi instituțiile financiare, sunt obligate să efectueze aceste verificări în mod curent.

La fel ca orice alt proces legat de AML, depistarea adverse media nu vine fără provocări. Din cauza complexității sale, multe organizații reglementate se străduiesc să facă screening-ul eficient.

Iată care sunt cele mai frecvente capcane ale screening-ului mediilor adverse:

Lista lungă de surse media

O mare varietate de surse de știri trebuie verificată pentru a obține cele mai fiabile și mai exacte informații. De la comunicatele de presă publicate de agențiile de aplicare a legii până la site-urile de știri zilnice – numărul de surse relevante poate fi copleșitor. Multe dintre ele sunt, de asemenea, în limbi diferite, ceea ce face ca parcurgerea tuturor, chiar și cu traducători buni, să fie extrem de consumatoare de timp.

Evaluarea credibilității

Un număr mare de canale media pune o altă provocare – evaluarea credibilității. Asigurarea faptului că o sursă este credibilă și nu include știri false adaugă și mai multă greutate unui proces deja foarte încărcat.

Cerințe de reglementare nespecifice

Deși căutările adverse media sunt obligatorii în multe medii de reglementare, cum ar fi Uniunea Europeană, acestea nu sunt bine specificate. Lipsa cerințelor lasă industriile ce cad sunt incidența legii nedumerite cu privire la modul în care să implementeze corect căutarea în mediile adverse și să asigure eficiența acesteia.