Într-un peisaj financiar în continuă evoluție, noile metodologii penale și obligații de reglementare modifică în mod regulat obligațiile de conformitate ale firmelor. Pentru a detecta și a preveni spălarea de bani în acest mediu de reglementare, băncile trebuie să depună eforturi pentru a înțelege activitatea financiară a clienților lor prin implementarea unei soluții adecvate de monitorizare a tranzacțiilor, ca parte a cadrului mai larg de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului.

Ce este monitorizarea tranzacțiilor în bănci?

Monitorizarea tranzacțiilor este mijlocul prin care o bancă monitorizează activitatea financiară a clienților săi pentru a detecta semne de spălare de bani, finanțare a terorismului și alte infracțiuni financiare. Procesul de monitorizare a tranzacțiilor ar trebui să permită băncilor să înțeleagă cu cine fac afaceri clienții lor și să dezvăluie detalii importante despre tranzacțiile în sine: cât de mulți bani sunt implicați, unde sunt trimiși și așa mai departe. Monitorizarea tranzacțiilor în bănci este o parte importantă a unui cadru AML/CFT, deoarece le permite acestora să țină pasul cu metodologiile criminale și să se asigure că își îndeplinesc obligațiile de conformitate bazate pe risc.

Având în vedere acest lucru, pentru a pune în aplicare o monitorizare eficientă a tranzacțiilor, băncile ar trebui să încerce să captureze următoarele date:

• Volumul de bani implicat în tranzacțiile clienților
• Frecvența cu care clienții se angajează în tranzacții
• Expeditorii și destinatarii fondurilor din tranzacții
• Originea și destinația geografică a fondurilor implicate într-o tranzacție
• Corelația dintre o tranzacție și comportamentul financiar preconizat al unui client.
• Implicarea unor factori de risc ridicat într-o tranzacție, cum ar fi țintele sancțiunilor, persoanele expuse politic sau jurisdicțiile de pe “lista neagră”.

Provocări în materie de monitorizare

Monitorizarea tranzacțiilor este o cerință AML/CFT în jurisdicțiile din întreaga lume și ar trebui să fie o prioritate în materie de conformitate. Deoarece procesul de monitorizare a tranzacțiilor implică colectarea și analiza unor cantități mari de date privind clienții și tranzacțiile, acesta prezintă, de asemenea, o serie de provocări în materie de conformitate, de care băncile trebuie să țină cont atunci când își implementează soluția.

Principalele provocări legate de monitorizarea tranzacțiilor în sectorul bancar includ:

• Anonimatul: Tranzacțiile online permit un grad de anonimat pe care tranzacțiile în persoană nu îl permit. Această facilitate poate permite clienților cu risc ridicat să își ascundă identitatea atunci când efectuează tranzacții.
• Viteză: persoanele care spală bani pot exploata viteza serviciilor bancare online pentru a transfera rapid bani între conturi și în diferite jurisdicții – evitând în același timp controalele AML/CFT instituite pentru a alerta băncile cu privire la activitățile infracționale.
• Scară: Băncile au nevoie de o soluție de monitorizare a tranzacțiilor care să se adapteze la activitatea lor. O dependență de procesele manuale de monitorizare și aprobare poate deveni costisitoare, încetinind operațiunile și frustrând experiența clienților.
• Structurare: Pentru a evita pragurile de raportare reglementare, spălătorii de bani pot căuta să efectueze tranzacții cu anumite sume de bani – chiar sub aceste limite desemnate. Spălătorii de bani pot folosi tranzacții structurate în mai multe conturi diferite pentru a-și ascunde și mai mult strategia infracțională.
• Money mules: Unii infractori pot încerca ca terțe părți să efectueze tranzacții în numele lor pentru a evita măsurile și controalele AML/CFT. Aceștia pot fi membri vulnerabili ai societății care au fost stimulați sau constrânși de către actorii criminali.

Abordarea bazată pe risc a monitorizării tranzacțiilor în bănci

Ca urmare a recomandărilor Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI), băncile ar trebui să adopte o abordare bazată pe risc în ceea ce privește respectarea monitorizării tranzacțiilor. În practică, monitorizarea tranzacțiilor în funcție de risc presupune ca băncile să efectueze evaluări ale clienților individuali, iar apoi să desfășoare un răspuns de conformitate proporțional cu riscul pe care îl prezintă aceștia. Tranzacțiile care implică clienți cu un risc mai ridicat pot face obiectul unor măsuri mai stricte de monitorizare a tranzacțiilor, în timp ce clienții cu un risc mai scăzut pot necesita măsuri mai simple. Monitorizarea tranzacțiilor în funcție de risc depinde de capacitatea băncilor de a crea profiluri de risc precise pentru clienții lor. În consecință, o soluție de monitorizare a tranzacțiilor ar trebui să fie susținută de următoarele măsuri și controale:

• Verificarea prealabilă a clientului: Pentru a evalua tranzacțiile în raport cu profilurile de risc, băncile ar trebui să stabilească și să verifice identitatea clienților lor prin efectuarea unor verificări corespunzătoare. Procesul de precauție față de clienți presupune ca băncile să colecteze informații de identificare, inclusiv nume, adrese, date de naștere și detalii privind constituirea societății.
• Verificarea sancțiunilor: Băncile ar trebui să își verifice clienții în funcție de sancțiunile relevante și de listele de supraveghere pentru a se asigura că aceștia nu facilitează tranzacții cu persoane sau entități sancționate.
• Verificarea PEP: Persoanele expuse din punct de vedere politic (PEP), inclusiv oficialii aleși și guvernamentali, prezintă un risc AML/CFT mai mare. În consecință, băncile ar trebui să își verifice permanent clienții pentru a stabili statutul acestora de PEP.
• Monitorizarea presei negative: Nivelul de risc asociat cu o anumită tranzacție poate fi informat și de implicarea unui client în știri negative din mass-media. Băncile ar trebui să monitorizeze poveștile negative din presă, din sursele de pe ecran, din presa scrisă și online, pentru a se asigura că profilurile lor de risc rămân cât mai exacte posibil.